Sistemele electronice de vot sunt folosite în mai multe țări din lume, dar adoptarea tehnologiei este lentă. Unele țări au testat diferite metode de vot electronic și apoi le-au abandonat. Votul prin care ne putem alege președintele, parlamentarii, fără să ne ridicăm de pe canapea. Mai multe țări din lume, precum Franța, Austria sau Japonia, au prevederi legislative pentru votul electronic și sistemul a fost testat, însă niciuna nu-l folosește la scară largă.

Acest tip de sistem de vot funcționează deplin doar în Estonia

însă, pentru a se asigura că nu este „spart” și manipulat de hackeri, Estonia are un sistem digital robust, baza pe buletin biometric. Estonienii nu pot face trei lucruri online: nu se pot căsători, nu pot divorța și nu pot vinde și cumpăra proprietăți. În rest, un estonian poate vota online, își poate boteza copilul online, poate plăti taxe și așa mai departe.

Principala îngrijorare a fost și este securitatea pe care votul electronic o poate asigura. În anul 2017, la un campionat de hacking ce a avut loc la Las Vegas, un participant a reușit să spargă sistemele de vot electronice folosite de guvernele americane și să dețină controlul deplin în mai puțin de o oră și jumătate.

Mulțumită criptării și descentralizării blockchain-ului, securitatea bazei de date este la momentul de față imposibil de spart dar și ușor de verificat. De altfel, deoarece sistemul este construit de așa natură încât nodul are milioane de ramificații, este imposibil de atacat de către o singură entitate.

Deși în privința votului electronic au existat numeroase atacuri de tip malware din partea comunităților iar acest lucru a pus la îndoială siguranța acestuia, conceptul de votare prin blockchain este unul lipsit de pericole la nivel de siguranță informatică.

Tehnologia de tip blockchain este una din cele mai des-întâlnite sugestii la rezolvarea problemei securizării componentei software a votului electronic. Detalierea funcționării blockchain nu face subiectul acestui raport. Simplificat, un blockchain este o bază de date distribuită, fără o autoritate centrală care să o guverneze. Participanții la o rețea blockchain generează blocuri (echivalentul intrărilor într-o bază de date), care au proprietatea că, o dată generate, nu pot fi alterate.

O rețea blockchain întâmpină probleme

în a garanta faptul că serviciul de vot va fi accesibil și utilizabil pe întreaga durată a alegerilor. Distribuția cheilor (secretelor) de participare la procesul de a vota folosind o rețea blockchain, un act echivalent cu validarea faptului că cetățeanul are drept de vot, este tehnic foarte dificilă. De asemenea, verificarea și sincronizarea tuturor cererilor de modificare a blockchain-ului, act echivalent cu votul exprimat, sunt foarte dificil de operat pentru un număr mare de participanți.

Pe măsură ce votul clasic necesită, prin procedură, mult timp pentru a număra și verifica voturile participanților, sistemul de vot prin blockchain simplifică acest lucru, fiind capabil să numere și să centralizeze voturile în câteva minute. Pe lângă timp, deoarece pe pământ peste 5 miliarde de persoane folosesc telefoanele mobile, votul prin blockchain ar putea fi unul simplificat, deoarece ar fi mult mai accesibil și ar consuma mult mai puține resurse.

La nivel global, țări precum Statele Unite ale Americii sau Thailanda

investesc și testează votul electronic pentru a perfecta procesul și adaptarea lui. Într-un proiect pilot de votare organizat de americani, aceștia au reușit să verifice voturile și să le centralizeze în mai puțin de 20 minute. Acest lucru, de regulă, ar fi durat în Statele Unite ale Americii peste o săptămână. Observăm astfel o reducere masivă de costuri și timp.

Totodată, la finalul anului 2018, Thailanda a pus bazele unei runde de votare la nivel național prin blockchain, iar la finalul centralizării datelor, s-a observat participarea la a aproximativ 130.000 persoane, având o adopție masivă în rândul populației.

Ne bucurăm că procesul de votare prin blockchain nu este doar unul transparent și democratic dar și că-l face mai accesibil în rândul participanților, în special în cadrul persoanelor tinere, care, în ultimul timp, au renunțat să-și facă prezența la urnele de vot. De altfel, în țări în care în zilele de votare se recurge la violență, sistemul de votare electronic este unul modern și benefic pentru securitatea populației.

Mai sunt dezvoltate și alte sistem de votare, dar majoritatea sunt încă în fază de testare și niciunul nu este adoptat la scară largă.

Academia de Științe din Statele Unite ale Americii

a publicat un raport în 2018 ale cărui concluzii sunt că nu există nici un mecanism prin care exprimarea și numărarea voturilor folosind calculatoare să poată fi securizate, iar riscurile asociate cu votul pe Internet sunt, în momentul de față, semnificativ mai multe decât beneficiile.

Este necesar ca aceste dispozitive de numărare electronică a voturilor, cât și dispozitivele care le programează, să fie deconectate de la Internet. Sistemul de operare al dispozitivelor trebuie menținut la zi, iar structura hardware trebuie atent auditată și testată periodic. Voturile numărate pot fi scrise pe o memorie externă detașabilă, care trebuie protejată de o carcasă și un sigiliu care să facă orice încercare de extragere evidentă. Dispozitivele trebuie stocate într-un mediu sigur în perioadele în care nu sunt folosite și recertificate înainte de folosire.